tu nu mă mai suni, dar rămâi acolo
nu mai vorbești cu mine dimineața
dar răsuni în fiecare moment, ca o strălucire vagă
un halou , un contur, un cap, o formă
un cutremur, o senzație, tu ești acolo
după fiecare colț, amintindu-mi de culoarea gri a șosetelor
căldura pe care o caut
de tăceri nedefinite, cursurile de ontologie
scrise cu mâna ta, din zilele astea în care cad nuanțele din frunze, mucegaiul
ochii din cozile cometelor străine
oare ești tu acolo, pe ce tărâm și unde
unde ai adormit.